O mie sa cada răpuși sub sabie vrăjmașă …
Si zece mii de vor fi striviti sub copite de fier …
Chiar in fata oastea inamica de mai mult se îngroașă …
Eu in Tine Doamne continui, continui sa sper …

Chiar dacă toți ma vor părăsi in durere…
Detestat de oi fi in șanț la margini de drum …
Credinta nu îmi va fi, doar trecătoare părere …
Ca știu, mi-ai promis, ca ma ridici din frângerii și scrum …

Chiar de părinții îmi vor da in dureri, părăsirea …
Și viața ma va duce in abis sau pe sprânceană de munte…
Eu îți voi citi pe chip parintesc dea pururi iubirea …
Când mângâiat voi fi duios, pe creștet și frunte…

Chiar de voi fi înșelat de prieteni pe cale…
Și vândut poate pe-un pumn de arginți intr-un târg …
Eu nu îți las mâna-Ți, nici haina de poale…
Ca in ele găsesc curaj și putere sa merg mai cu sârg

Un înger de s-ar ridica invapaiat sa imi stea împotriva …
Nimicirea venind din paloșul lui, negreșit …
Chiar frica de-mi va fura din ochii luminā, din gura salivă…
In voia Ta dacă sunt, voi sta in Tini neclintit!

Un Leu de răcnește cuprins de furie si foame…
Cărarea întunecându-mi cu coama aprinsa de ură…
Nu voi striga la altare cu statui și colorate icoane …
Ci spre Acela din piept și din cer, voi avea rugaciunea in gura

Un Univers de m-ar scuipa cu obidă in haos …
Sātul de țărana ce are, in ea suflari de învierii din mormânt …
Nu voi face de la promisiunile sfinte, rabat sau adaos …
Ci voi crede pe Acel ce a spus, , Eu sunt acela Ce sunt! “!

Amin!